Exclusiv AZI

Festivalul „George Enescu” – finalul ediţiei 2017

25 septembrie 2017  14:15| Exclusiv | Grigore Constantinescu
Festivalul „George Enescu” – finalul ediţiei 2017

 În aşteptarea concertelor susţinute de „Orchestra e Coro dell’ Accademia Nazionale di Santa Cecilia”, perspectiva prezenţei sale în Festivalul Enescu anunţa soliditatea unei activităţi seculare multiple.

Succesul celebrei orchestre este datorat în prezent conducerii dirijorului englez Antonio Pappano (foto), muzician de renume internaţional, care  şi-a asigurat activitatea dominatoare nu numai la „Accademia Santa Cecilia” (2005) ci şi în conducerea uneia dintre cele mai importante instituţii lirice britanice, „Opera regală Covent Garden”(2002) . Pentru publicul bucureştean, pregătit să asiste la cele două concerte susţinute, zilele trecute, în Sala Mare a Palatului, unul dintre argumente depindea, încă de la primul concert, de repertoriul abordat. Două direcţii diferite argumentau opinia aceasta: cea romantică, prezentând capodopera ceaikovskiană „Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră op.23”, apoi cea a creaţiei enesciene moderne, „Simfonia nr. 3 în Do major, opus 21”, lucrare importantă pentru momentul anilor de mijloc ai secolului trecut. Dirijorul, decident al formei de ansamblu simfonic, cu peste un secol de istorie, cercetase în detaliu opera componistică enesciană, relaţiile partiturii cu alte obiective ce se alăturau creaţiei respective. Experienţa celor care au asistat la audiţiile simfoniilor interpretate în programele executate anterior în Festival adunase deja dimensiunile multiple ale sonorităţilor şi duratei muzicale, de la Bruckner, Șostakovici, Prokofiev sau Mahler, până în vecinătatea capodoperei lui Enescu. Ce am perceput? Modul de gândire al domeniului filosofiei, în relaţie cu concretizarea dramaturgiei, în care acţiunea permitea să urmezi calea evoluţiei componistice spre unele soluţii existenţiale. Cele remarcate astfel se contopeau cu culoarea sonoră, dimensiunea replicilor şi  unitatea de ansamblu. Primul pas al întregului nu sugera nicio aşteptare în vederea soluţiilor finale. Mersul tematicii echilibra discursul, treptat, îndreptându-se către răspunsurile dorite. Pentru cei mai apropiaţi de lumea existentă în tardivul „Vox Maris”, dramaturgia depăşirii răului în favoarea binelui şi păcii permitea similitudini legate şi de finalul destinului oedipian, efecte realizate cu contribuţia corului, pregătit  de Ciro Visco. Viziunea lui Pappano are numeroase argumente care conduc muzica acestei simfonii spre final, ceea ce am recepţionat pe deplin. Cum rezolvă dirijorul aceste observaţii? Gestica şi temperamentul, experienţa dirijorală îşi spun cuvântul în finalizarea fericită a lucrului cu orchestra simfonică, nu cea de operă.

Privind spre momentul de debut al programului, ne-am gândit că recurenţa formală şi expresivă a concertului de Ceaikovski avusese un anume efect dramatic, deoarece după încheierea simfoniei nu ar fi avut acelaşi final cu cavalcada concertistică, bine susţinută pianistic, sprijinită ca dialog între Beatrice Rana şi Antonio Pappano. Descopeream,  astfel, condiţiile care ne-au pregătit pentru cel de al doilea program programat de „Orchestra e coro dell’Accademia Santa Cecilia“.

Am revenit la problematica simbolică şi filozofică a celei de a doua simfonii de Gustav Mahler, „Învierea”. Pentru un artist frământat de gândurile existenţiale din timpul final al romantismului, problematica este vecină cu frământările contemporanilor săi. Temporalitatea perioadei de creaţie reflectă şi atitudinea sa în gândirea componistică şi interpretativă. Este posibil să stabilim - mai ales în această ipostază  -  o relaţie condiţionată între dirijorul de operă, compozitorul de simfonii, Gustav Mahler şi, o sută de ani mai târziu, dirijorul de muzică simfonică şi muzică de operă, Antonio Pappano. Construcţia creaţiei se supune arhitectonicii ambelor aspecte şi preocupări, pentru auditorii Orchestrei şi corului „Accademiei Santa Cecilia” evidenţiindu-se modalităţile de urmărire a discursului muzical. Antonio Pappano urmăreşte dramaturgia mahleriană mai îndeaproape în primele mişcări, ideile fiind mai clare fără sublinieri care lasă libertate conturului, de la Mişcarea funebră iniţială a începutului la limpezirea lirică a secţiunii medii. Pentru ascultător, creşterea emoţională progresează către final, vocile celor două soliste precizând nuanţele până la formularea existenţială a marilor întrebări pe care şi le pune artistul. Odată cu aceste împrejurări, elementul monumental devine mai complex, vocilor soliste adăugându-se vocile corului, ceea ce se aseamănă cu finalul simfoniei enesciene. Apoteoza unei păci cu răspunsuri aşteptate este culminativă şi, pentru Antonio Pappano, limpezitoare de stare. Câteva cuvinte se potrivesc orchestrei care pătrunde treptat în lumea simfoniei,  familiarizându-se cu ansamblul coral ghidat de Ciro Visco şi, de asemenea, cu tainele celor două peronalităţi soliste, soprana Rachel Willis - Sorensen şi mezzo-soprana Okka von der Damerau. Unde au ajuns, pe căi diferite de trăire, Gustav Mahler şi Antonio Pappano, se poate aprecia din ovaţiile triumfale de la finalul „Simfoniei a II-a”.

Ultimele două concerte

„Royal Concertgebouw Amsterdam” a avut dificila misiune de asigurare a ultimelor două evoluţii din finalul Festivalului, în ediţia 2017. Programele proiectate, rezultatele obţinute, după întreaga serie a manifestărilor sub titulatura „Mari orchestre ale lumii”,  şi-au prezentat rezultatele. În dialogul epocilor, clasicismul vienez în afirmare haydniană  şi apusul romantismului mahlerian s-au învecinat simbolic. Într-o anumită manieră, simfonismul lui Haydn are obligaţia de a expune cu claritate ideile şi a conduce fără efort acţiunea muzicală, deschizând drumul discursului orchestral. Gustav Mahler, cunoscând aceste caracteristici, rămâne decis în aplicarea acestora; în consecinţă, aplică firesc trecerea timpului de-a lungul deceniilor. Prin amprenta vieneză pe care o imprimă muzicii sale, se fereşte de repetiţii şi manierism, lasă să se observe trăsături stilistice trecătoare, cantabile, diferite de melosul serios al lucrărilor precedente, depăşind cea de a treia Simfonie. În sugestiile muzicii sale lumea copilăriei, a visurilor celeste îşi caută locul, ajungând treptat să scruteze, din  ce în ce mai  poetic şi grav, altitudinea cerului. Liedul cântat în final de vocea de soprană („Sfânta Marta” - soprana israelită Chen Reiss) evocă anii de speranţe ale copilăriei. Probabil, este necesară reîntoarcerea meditaţiilor, pentru a contura calea unei evoluţii utile, dacă gândim că „Simfonia a IV-a” este situată istoric la începutul anului 1900.

Italianul Daniele Gatti, împreună cu orchestra din Amsterdam se află în mijlocul căutărilor unui ansamblu performant, lucrând fără a osteni, căutând fără a renunţa, vocea speranţelor lui Gustav Mahler. De aici, lumea iluziilor paradisului urcând din copilărie şi aventurile de lăutari dezacordaţi,  descoperind glasurile naive ale dorinţelor. Un permanent joc al instrumentelor de suflat, coardelor, percuţiei şi culorilor diverse şi-a înfăptuit proporţiile,   într-o simfonie a fanteziei şi divertismentului, solicitând orchestra sub zborul fanteziei fără umbra suferinţelor mahleriene. De departe, Simfonia nr. 82, „Ursul” de Haydn deschisese calea către care s-au îndreptat, în alt secol, muzicienii orchestrei conduse de Daniele Gatti. În public, mai mulţi au considerat utilă corespondenţa stilistică a celor două creaţii, dar concluzia a fost cea a sintezei pe care a propus-o dirijorul, ca asemănare şi diferenţe tematice în care „Simfonia a IV-a” şi-a definit particularităţile în ansamblul celorlalte prezenţe mahleriene ale acestui compozitor dispărut din lumea muzicii acum mai mult de o sută de ani.

Finalul concertului  cu care Royal Concertgebouw Amsterdam  a încheiat acest mare eveniment muzical al anului 2017, final susţinut de acest ansamblu şi cu câţiva ani în urmă, oferă acestor timpuri mai multe răspunsuri. Cei care conduc ansamblul din Amsterdam au urmărit un act de consolidare a vieţii culturale europene, prilej de stabilire a unor relaţii între formaţiile simfonice de tineret de pe continent. În acest scop, a figurat  în acest ultim program principiul „Side by Side”, reunind Simfonicul Royal din Amsterdam cu membrii „Orchestrei Naţionale Române de Tineret”. În debutul programului, s-a prezentat Uvertura „Euryanthe” de Weber, într-o execuţie pregătită fără îndemânare, în comun, sub supravegherea unui unic dirijor. Un gest de cooperare profesional - artistică pe care această mare orchestră o aplică pretutindeni în relaţiile cu orchestrele de tineret ale Uniunii Europene.  Pentru finalul Festivalului, proiectul ultimei prezenţe componistice a lui George Enescu a fost reprezentat de audiţia stângaciului „Capriciu român pentru vioară şi orchestră”, în aranjamentul lui Cornel Țăranu, după schiţele autorului. Pe scenă, în postură solistică, a evoluat dezinvolt talentatul artist român violonistul Liviu Prunaru, prim concert maestru al Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam. „Simfonia a V-a în Si bemol Major op.100” de Serghei Prokofiev a marcat Festivalul Internaţional „George Enescu” cu un mesaj de eroism simbolic. Daniele Gatti şi orchestra sa au dat glas ultimei mari opere a compozitorului rus, moment de sfârşit al celui de al Doilea Război Mondial, în 1944. Alegerea Simfoniei rezonează în concepţia filozofică şi pacifistă enesciană, care a dominat întregul septembrie 2017. Precum spunea Serghei Prokofiev, această capodoperă finală, ce a încheiat Festivalul, eveniment pe care l-am trăit împreună, este „expresia măreţiei spiritualităţii umane”.  

  • prin lume
  • in cultura
  • stat de drept
  • in economie
  • politica
  • actualitate
  • intro istoric

15 octombrie 2018

AZI Piaţa ştirilor de azi

OFERTE, CHECK-IN, FACTURARE. TAROM a lansat aplicaţia TAROM app şi pe Apple IOS. Astfel, de astăzi, pasagerii pot achiziţiona bilete de pe terminalul mobil, atât pe platforma Apple cât şi pe Android. [ Citeste mai departe ]

16 octombrie 2018

AZI Prin Lume

CONSULTĂRI INTENSE ÎNTRE PREŞEDINTELE EMMANUEL MACRON ŞI PREMIERUL EDOUARD PHILIPPE. Preşedintele Republicii Franceze a remaniat guvernul pentru a forma „o echipă reînnoită, cu un nou suflu, dar al cărei mandat politic rămâne acelaşi”, a anunţat, astăzi, palatul Elysée, citat de AFP şi Reuters. [ Citeste mai departe ]

16 octombrie 2018

AZI Stat de drept

Ordonanţa de urgenţă pentru legile Justiţiei a fost publicată, astăzi, în sfârşit, după 30 de ore de la adoptare, timp în care nu s-a ştiut cu exactitate ce conţine, deoarece documentul nu a fost publicat nicăieri. Toate informaţiile au venit de la ministrul Justiţiei. [ Citeste mai departe ]

16 octombrie 2018

AZI În cultură

DESCOPERIT ÎN PATRIMONIUL MUZEULUI. Al patrulea din cele şapte albume realizate de fotograful Unirii, Samoilă Mârza, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, a fost redescoperit recent în patrimoniul Muzeului Olteniei de către cercetătorii instituţiei, în timp ce se documentau pentru crearea albumului „România în Primul Război Mondial”. [ Citeste mai departe ]

16 octombrie 2018

AZI Prin ţară

NU A ADAPTAT VITEZA. Trei persoane au fost rănite, astăzi, după ce un tir s-a răsturnat peste o maşină, pe Drumul Naţional 7 – Valea Oltului, în zona localităţii Milcoiu, judeţul Vâlcea. [ Citeste mai departe ]

Viaţa de lângă noi

Campanie MAI împotriva live-urilor la volan

Campanie MAI împotriva live-urilor la volan

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) face apel către şoferi să nu mai facă live-uri pe Facebook... [ Citeste mai departe ]

Bani & afaceri

Acţionarii BT au aprobat fuziunea cu Bancpost

Acţionarii BT au aprobat fuziunea cu Bancpost

Acţionarii Băncii Transilvania au aprobat, în cadrul Adunării Generale Extraordinare de astazi,... [ Citeste mai departe ]

Efemeride

L-au „masacrat” şi pe Topîrceanu

L-au „masacrat” şi pe Topîrceanu

„Balada unui greier mic”, a lui George Topîrceanu, din manualul de clasa a II-a, nu mai seamănă... [ Citeste mai departe ]

Fără copyright

Flotările ministrului Daea

Flotările ministrului Daea

După ce i-a fugărit pe colaboratorii care l-au însoţit şi pe jurnalişti însetaţi de noutăţi (de... [ Citeste mai departe ]

Răsfoiţi! Merită

Ultimul tren spre Istanbul - Ayşe Kulin

Selva, fiica unui conducător otoman, pleacă la Paris să înceapă o nouă viaţă cu Rafael, soţul ei, fiul unui medic evreu. Numai că Franţa e invadată de nazişti.

[ Vezi toate ]

Magazin

Cel mai lung zbor din lume: Singapore-New York, în 17 ore şi 25 de min

Cel mai lung zbor din lume: Singapore-New York, în 17 ore şi 25 de min

Cel mai lung zbor din lume, de la Singapore la New York, a ajuns la destinaţie, după 16.700 de... [ Citeste mai departe ]

Pilula de sănătate

Marea Britanie vrea să introducă acid folic în pâine

Marea Britanie vrea să introducă acid folic în pâine

Marea Britanie vrea să introducă acid folic în făină, pentru a evita naşterea copiilor cu... [ Citeste mai departe ]
banca

Parteneri pentru AZI

amos SensoTV ampress