Editoriale AZI

A fi sau a nu fi Frunză

27 martie 2018  12:00| Editoriale | Octavian Ştireanu
A fi sau a nu fi Frunză

„Hamlet” este o provocare pentru toţi regizorii, din toată istoria teatrului.  Maestrul Victor Ioan Frunză nu se putea eschiva de la această tentaţie şi a pus în scenă piesa shakespeariană la Teatrul Metropolis. Pentru regizor şi trupa sa, reuniţi într-un corpus artistic fidelizat reciproc, în zeci de spectacole memorabile, montarea lui „Hamlet” nu era o chestiune de capriciu, ci devenise una de responsabilitate. Dar provocările nu erau deloc simple.

Mai întâi, piesa ca atare este înconjurată de o aură sacrosantă, pentru care orice atingere nepotrivită putea avea efectul unei blasfemii. (Se întâmplă şi la case mai mari: „Am avut o adevărată cădere cu piesa «Macbeth». A fost vina mea, pentru că am geometrizat decorul şi prin regie am eliminat aburul şi fumuriul spectacolului. Am greşit. Spectatorii au huiduit”, spunea peste ani marele regizor Liviu Ciulei, despre un eşec celebru în epocă).

Apoi, bibliografia regizorală impresionantă a montărilor acestei capodopere, care au creat tot atâţia Hamlet câte puneri de scenă s-au putut imagina, creează dificultăţi reale în găsi o nişă de originalitate în construirea rolului central.

În plus, maestrul Frunză trebuia să realizeze o punte de comunicare între două lumi: pe de o parte, cea a publicului actual, dinamic, „tehnologizat”, grăbit şi predispus mai degrabă spre tabieturi moderniste decât spre reflecţii existenţiale; pe de altă parte, era lumea de valori, personaje şi întâmplări reunite  într-o tragedie grea şi apăsătoare, cu o puternică încărcătură moralizatoare, ce trebuia redată spectatorilor în aliniamentele sale esenţiale.

În sfârşit, mai era şi o provocare care ţinea  de identitatea artistică a „spectacolelor Frunză”. Se putea înscrie „Hamlet” într-o astfel de pecete stilistică, construită cu migală de filigran, în atâţia ani de carieră regizorală? Altfel spus, întrebarea de neocolit care se punea în legătură cu acest spectacol era despre a fi sau a nu fi „marca Frunză”.

Spectacolul trece cu bine toate aceste probe. Plasarea acţiunii în anii 1960 rezolvă dintr-o abilă mişcare problema adresabilităţii către un public căruia îi este mai comod să rămână contemporan cu propriul timp decât să se transpună în cel al personajelor. Prezenţa pe fundal a unui televizor tip Cosmos, pe care rulau  scene de la înmormântarea regelui unei ţări, alternând cu ştirile zilei ori cu secvenţe de desene animate, sugerează că suntem părtaşi la o tragedie  petrecută aievea, în direct şi la oră de vârf. Accentele de modernitate sunt dozate cu multă atenţie, atât cât să facă recognoscibile la timpul prezent  trăsăturile caracteriale ale unor personaje  medievale. Coperta de deschidere şi de închidere a spectacolului - un discurs avertisment al lui Horatio - întăreşte mesajul de actualitate al piesei.

Eram prizonierii unui anume Hamlet, cel care a traversat decenii de punere în scenă ca fiind  „prinţul trist al Danemarcei”. Frunză schimbă registrul şi face din Hamlet un luptător. Nu lamentări, ci hotărâre, nu lacrimi, ci spirit energic, nu tristeţe, ci bătălie cruntă pentru adevăr. Declicul în atitudinea prinţului îl produce întâlnirea cu fantoma tatălui său, care-i mărturiseşte că a murit nu muşcat de şarpe, ci  otrăvit în somn de propriul frate, Claudius, cel care avea să-i preia tronul, nevasta şi puterea. Celebra întrebare care-l mistuie pe Hamlet - şi care, peste secole,  a ajuns la metafizică – are, de fapt, cel mai fizic sens cu putinţă - şi anume  dacă unchiul Claudius este sau nu este ucigaşul tatălui său. Pentru că tânărul prinţ are, totuşi, o îndoială: dar dacă fantoma care i s-a arătat într-o noapte este o întruchipare a diavolului, care-l împinge spre răzbunări păcătoase?

Toată piesa este subordonată căutării răspunsului la această interogaţie răscolitoare. Spre a-l obţine, Hamlet îmbracă haina nebuniei, care-i dădea mai multă libertate de mişcare şi îl făcea mai de neluat în serios de noua sa familie incestuoasă, în care fratele tatălui devenise soţul mamei. Ipostazele personajului, care-şi urmează planul raţional sub camuflajul unei minţi rătăcite, îl obligă pe Adrian Huţuleac să deseneze cu atenţie graniţa dintre cele două feluri de a se manifesta. Misiune deosebit de grea, în condiţiile unui dinamism al situaţiilor pline de neprevăzut. Dedublarea îi permite tânărului prinţ să afle adevărul.  El adaptează  repertoriul unei trupe nomade de tragedieni, pe care-i pune să joace în faţa lui Claudius şi a curtenilor săi o scenă aidoma celei în care ar fi fost ucis tatăl său. Reprezentaţia a fost acceptată de rege ca un hatâr făcut nebuniei lui Hamlet, pentru ca, în final,  soluţia „reconstituirii” să se dovedească a fi cheia lucidă a întregii tragedii. Claudius nu suportă să-şi revadă cu propriii ochi crima pe care a comis-o, explodează şi Hamlet obţine astfel răspunsul: to be!

În „Hamlet” se regăsesc liniile de esenţă care dau originalitatea oricărui spectacol powered by Frunză: actualitatea viziunii regizorale, accent pe claritatea mesajelor, transformarea fiecărui personaj într-un arhetip prin potenţarea dirijată a  calităţilor actorilor, găsirea unor particule de minereu artistic acolo unde părea a fi doar un maldăr de steril. Sub acest ultim aspect,  rămâne antologică, de pildă, scena groparilor, în care Adrian Nicolae – în tandem cu „ajutorul” său, Nicolae Parpală - luminează un întreg univers uman doar prin gestică şi câteva replici, rostite în stilul său inimitabil. Prestaţia groparilor dă viaţă şi energie unei scene – înmormântarea Opheliei – care, în 9 din 10 alte versiuni scenice, ne făcea probabil să umblăm după batiste. În acelaşi sens al exploatării la detaliu a fiecărui rol,  memorabile sunt şi prestaţiile lui Carol Ionescu şi Voicu Aaniţei, care fac din două personaje secundare  - Rosencrantz şi Guildenstern – emblema unei tipologii nebănuite.

Decorul şi costumele concepute, ca în toate spectacolele Frunză, de Adriana Grand, completează sensurile estetice ale întregii viziuni regizorale, haina întărind profilul personajelor, într-o scenografie bogată în semnificaţii de sine stătătoare. Punerea în scenă este rodul maturizării artistice a unei echipe care s-a cristalizat în ani de muncă în comun, toţi fiind umăr lângă umăr şi minte lângă minte în finisarea fiecărei montări. În mod concret, de data aceasta, pe lângă rolurile în piesă, Adrian Nicolae a realizat dramaturgia spectacolului, Andrei Huţuleac - conceptul şi montajul video, George Costin - regia scenelor de luptă dintre Hamlet şi Laertes.

Muzica live, nelipsită în spectacolele Frunză,  este aleasă de Tibor Cari ca un contrapunct al momentelor de tensiune ale piesei, susţinut de vocile remarcabile ale Monicăi Odagiu şi Andrei Stănculescu.

Generaţia – promoţia, clasa – de actori cu care maestrul Victor Ioan Frunză lucrează de ani de zile a ajuns la un excepţional nivel de expresivitate. Este o reală încântare să vezi cum aceeaşi trupă trece, de pildă,  de la Titanic vals la Hamlet – spectacole vecine de stagiune - cu o uşurinţă care este posibilă numai datorită  talentului, inteligenţei artistice şi nivelului intelectual al actorilor (unii având, „în particular”, preocupări literare şi publicistice remarcabile). În „Hamlet”, George Costin nu putea fi decât un Claudius dominator şi viclean, Mirela Zeţa e făcută, parcă, pentru rolul Gertrudei, Nicoleta Hâncu excelează în scena de nebunie a Opheliei, Sorin Miron, în fruntea tragedienilor oraşului, lasă, după scena reconstituirii, o dâră adâncă şi persistentă în aerul spectacolului. Alin Florea (Polonius) şi Alexandru Pavel (fantoma defunctului rege) dau relief personajelor în cheia unor prestaţii limpezi.

Toţi membrii echipei Frunză merită felicitaţi că şi-au  asumat acest proiect de vârf al oricărui teatru,  reuşind să atingă o nouă culme a carierei lor. Succesul le este explicabil prin aceea că au făcut corp comun cu toate provocările unui asemenea spectacol, aşa cum alpinistul face cu muntele în timpul escaladării. Pentru că numai astfel îl poate învinge.

  • prin lume
  • stat de drept
  • in economie
  • politica
  • actualitate
  • intro istoric

07 decembrie 2018

AZI Piaţa ştirilor de azi

UN ÎNSOŢITOR PENTRU FIECARE PENSIONAR. Primăria Capitalei vrea să acorde gratuitate la transportul public pentru un însoţitor pentru fiecare pensionar din Bucureşti, care să-l ajute la deplasare în drumurile lor, motivul fiind acela că bătrânii au nevoie de sprijin mai ales că urmează condiţii meteorologice nefavorabile. [ Citeste mai departe ]

07 decembrie 2018

AZI Prin Lume

SOS MEDITERRANEE CAUTĂ ALTĂ NAVĂ. Organizaţiile neguvernamentale Medici fără Frontiere (MSF) şi SOS Mediterranee au anunţat, joi seară încheierea operaţiunilor navei Aquarius de salvare a migranţilor din cauza restricţiilor şi problemelor legale pentru navă. [ Citeste mai departe ]

07 decembrie 2018

AZI Stat de drept

CONSTANTIN SPUNE CĂ NUA PRIMIT CITAŢIE OFICIALĂ PENTRU AZI. Curtea de Apel Bucureşti a decis, astăzi, ca fostul ministru al Agriculturii Daniel Constantin să fie adus cu mandat pe 23 ianuarie, pentru a fi audiat în calitate de martor în dosarul în care fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir a fost condamnat în primă instanţă la un an de închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. [ Citeste mai departe ]

10 decembrie 2018

AZI În cultură

CENTENARUL MARII UNIRI. Institutul Cultural Român va amplasa, pe 12 decembrie, în oraşul Ashford din Marea Britanie, un monument dedicat Reginei Maria, figură emblematică pentru istoria României. [ Citeste mai departe ]

07 decembrie 2018

AZI Prin ţară

TOPLIŢA, HARGHITA MĂDĂRAŞ ŞI HOMOROD. Pârtiile de la Topliţa sunt primele pe care se poate schia în Harghita, urmând ca sâmbătă să se deschidă sezonul de schi şi la Harghita Mădăraş şi Homorod. [ Citeste mai departe ]

Viaţa de lângă noi

Festivalul Brazilor de Crăciun pentru prevenirea abandonului şcolar

Festivalul Brazilor de Crăciun pentru prevenirea abandonului şcolar

Festivalul Brazilor de Crăciun (ediţia a XVIII-a), organizat de Salvaţi Copiii România, a adunat... [ Citeste mai departe ]

Bani & afaceri

Comisia trimite România la CJUE pentru nerespectarea obligaţiei de a recupera ajutoare ilegale

Comisia trimite România la CJUE pentru nerespectarea obligaţiei de a recupera ajutoare ilegale

Comisia Europeană a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru... [ Citeste mai departe ]

Efemeride

Europarlamentarul Maria Zoană redefineşte geografia Europei de Est

Europarlamentarul Maria Zoană redefineşte geografia Europei de Est

Europarlamentarul PSD Maria Gabriela Zoană, care a ajuns în Parlamentul European pe locul... [ Citeste mai departe ]

Fără copyright

BTT 50 - un parastas de gală

BTT 50 - un parastas de gală

Puţini sunt cei care şi-au amintit că s-au împlinit zilele acestea 50 de ani de la înfiinţarea... [ Citeste mai departe ]

Răsfoiţi! Merită

Filiera Bellarosa şi alte povestiri – Saul Bellow

Povestirea care dă titlul volumului este relatarea unui „expert în amintiri“, ce rememorează relaţia sa cu Harry Fonstein şi soţia lui, Sorella.

[ Vezi toate ]

Magazin

Scarabei şi pisici mumificate descoperite în situl arheologic de la Saqqara

Scarabei şi pisici mumificate descoperite în situl arheologic de la Saqqara

Şapte morminte care conţineau scarabei şi pisici mumificate, dintre care patru datează de mai... [ Citeste mai departe ]

Pilula de sănătate

Risipa, „boala” sistemelor medicale din Europa

Risipa, „boala” sistemelor medicale din Europa

Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), arată că aproximativ o... [ Citeste mai departe ]
banca

Parteneri pentru AZI

amos SensoTV ampress